Crazy little thing called – Love

De ce oare suntem atât de nefericiți în relații? De ce șansele ca o căsnicie să se termine cu un divorț e 50/50? De ce regăsim un tipar disfuncționalde interacțiune în majoritatea relațiilor pe care le avem? Oare există sufletul pereche? Oare e ceva în neregula cu noi sau cu cei pe care i-am ales ca parteneri de viață? În cartea „The science of Happily ever after”, Dr.Ty Tashiro descrie modul de „pilot automat” prin care tindem să ne selectam partenerii, mod care de multe ori înglobează criterii nerelevante sau prea puțin importante pentru acel ” au trăit fericiți pana la adânci bătrâneți”. Înainte să dezvolt punctul de vedere al lui Ty Tashiro și al studiilor care îl susțin, aș dori să încep cu propria ogradă – anume atașamentul și importanța rolului acestuia în alegerea prietenilor, partenerilor și în general, a oamenilor din jurul nostru. Atașamentul În linii mari, atașamentul reprezintă un tipar de interacțiune dintre copil și părinți – un model de a comunica, de a rezolva probleme, de a gestiona emoții negative, de a ne simți confortabili defapt …